Foto: Adolph Chevallier |
Câteva vorbe adânci culese din satele noastre românești de folcloristul Traian German în anii 1920...
Ar vrea să șadă pe zece scaune = caracterizarea omului lacom.
Lasă-mă în pace și nu mă tulbura, că nu-s botezat cu apă multă = om nărăvaș, iute la mânie.
De hăl cu trei grăunțe sau De hăl de pe dealuri = unul, care nu e cu mintea întreagă.
A fost și el încoace și-ncolo la lucru și colo cu ce s-a ales? - Cu foamea și cu setea.
Care are - pradă,
Care n-are - rabdă!
Auzite în Sâmboleni, jud. Cluj
Is cârpite, da nu-s plătite = despre omul fudul și cu hainele luate pe datorie.
Mai scumpă ața, ca fața = mai mare paguba, decât câștigul.
Auzite în Blaj (de la dl. N. Baciu, executor)
Nu-i bun de nimica, fără de pus la masă = nu-i de nicio ispravă, decât să mănânce și să bea.
Spune de îngheață apa pe părău = despre un om, care mărește lucrurile.
De nu-i sări, nu-i sorbi = cine nu lucră, nu mănâncă
Cine lasă mălaiu din satu' lui pentru pita din satu vecin, încă (nici acela) n-are minte.
Umblă după pită mai bună, decât de grâu curat = despre omul pururea nemulțumit.
Nu-mi pui în straiță! = Nu-mi ești stăpân!
Sâmboleni, jud. Cluj
Umblă după el norocu, ca bulgarii după câni.
Măsură de multe ori și croiește odată.
Omul harnic are praznic.
Gura omului e iad,
cât să-i dai, tot zice: ad.
Mintea de-ar crește pe toată cărarea și măgarii ar paște-o.
Mociu, jud. Cluj (de la Nastasia Crețu)