Treceți la conținutul principal

Vorbe adânci din satul de altădată

Foto: Adolph Chevallier


Câteva vorbe adânci culese din satele noastre românești de folcloristul Traian German în anii 1920... 

Ar vrea să șadă pe zece scaune = caracterizarea omului lacom.
Lasă-mă în pace și nu mă tulbura, că nu-s botezat cu apă multă = om nărăvaș, iute la mânie.
De hăl cu trei grăunțe sau De hăl de pe dealuri = unul, care nu e cu mintea întreagă.
A fost și el încoace și-ncolo la lucru și colo cu ce s-a ales? - Cu foamea și cu setea.
Care are - pradă,
Care n-are - rabdă!

Auzite în Sâmboleni, jud. Cluj

Is cârpite, da nu-s plătite = despre omul fudul și cu hainele luate pe datorie.
Mai scumpă ața, ca fața = mai mare paguba, decât câștigul.

Auzite în Blaj (de la dl. N. Baciu, executor)

Nu-i bun de nimica, fără de pus la masă = nu-i de nicio ispravă, decât să mănânce și să bea.
Spune de îngheață apa pe părău = despre un om, care mărește lucrurile.
De nu-i sări, nu-i sorbi = cine nu lucră, nu mănâncă
Cine lasă mălaiu din satu' lui pentru pita din satu vecin, încă (nici acela) n-are minte.
Umblă după pită mai bună, decât de grâu curat = despre omul pururea nemulțumit.
Nu-mi pui în straiță! = Nu-mi ești stăpân!

Sâmboleni, jud. Cluj

Umblă după el norocu, ca bulgarii după câni.
Măsură de multe ori și croiește odată.
Omul harnic are praznic.
Gura omului e iad,
cât să-i dai, tot zice: ad.
Mintea de-ar crește pe toată cărarea și măgarii ar paște-o.

Mociu, jud. Cluj (de la Nastasia Crețu)



Postări populare de pe acest blog

Hrana din natură în satul românesc de altădată

Specii utile pentru modul tradițional de trai al oamenilor a oferit nu numai fauna, ci și flora, numeroase plante spontane fiind întrebuințate în alimentație, la vopsit, în medicina populară etc. Din fondul originar al limbii române provin nu numai denumirile majorității plantelor cultivate, ci și ale multor specii spontane. Din limba geto-dacilor s-au moștenit termeni etnobotanici importanți ca: brad, brândușă, brusture, curpen, mazăre, spânz, copac, ghimpe, mugure, păstaie, sâmbure și strugure. O seamă de plante utile au denumiri de origine greacă, dintre care menționăm: murul, smeura, cicoarea, cintaura, ciumăfaia, păpădia, busuiocul, mătrăguna etc. Mai numeroase sunt plantele având denumiri de origine latină, începând cu copacii și arbuștii pădurilor: alunul, arțarul, cornul, carpenul, fagul, frasinul, pinul, plopul, salcia, socul, teiul, zada, etc. Din acest fond de termeni fac parte principalele plante medicinale ca: gințura, minta, patlagina, salvia, sunătoarea, urzica etc. De a...

Botanică populară: Violetele, Tămâioara, Toporașul

Odată cu venirea primăverii îmi vine în gând toată pleiada de flori ce urmează a împodobi câmpul. Îmi aduc aminte de copilărie, de sat, când mergeam împreună cu alți copii să culegem primele flori. Toporașii erau cei mai iubiți, pentru frumusețea și parfumul lor. Bunicile noastre aveau o vorbă: cu cât mai mulți toporași aduci acasă cu atât mai mulți puișori va scoate cloșca . Adevărat sau nu, noi căutam cât mai mulți toporași pe care îi puneam în păhăruțe mici acasă.  Răsfoind reviste vechi din perioada interbelică am dat peste un articol interesant de botanica populară scris de Prof. Dr. Em. Elefterescu. Redau aici câteva informații referitoare la leacurile acestei plante Viola Odorata,  adunate din gura bătrânilor. Foile fierte în puțină apă sunt folosite pentru cataplasme ce se pun pe sfârcurile sânilor la tinerele mame, care alăptează copilul și care sunt inflamate. Foile proaspete strivite dau o zeamă care întărește pielea obosită.  Cu flori de vio...