Odată cu venirea primăverii îmi vine în gând toată pleiada de flori ce urmează a împodobi câmpul. Îmi aduc aminte de copilărie, de sat, când mergeam împreună cu alți copii să culegem primele flori. Toporașii erau cei mai iubiți, pentru frumusețea și parfumul lor. Bunicile noastre aveau o vorbă: cu cât mai mulți toporași aduci acasă cu atât mai mulți puișori va scoate cloșca. Adevărat sau nu, noi căutam cât mai mulți toporași pe care îi puneam în păhăruțe mici acasă.
Răsfoind reviste vechi din perioada interbelică am dat peste un articol interesant de botanica populară scris de Prof. Dr. Em. Elefterescu. Redau aici câteva informații referitoare la leacurile acestei plante Viola Odorata, adunate din gura bătrânilor.
Foile fierte în puțină apă sunt folosite pentru cataplasme ce se pun pe sfârcurile sânilor la tinerele mame, care alăptează copilul și care sunt inflamate. Foile proaspete strivite dau o zeamă care întărește pielea obosită. Cu flori de violete puse în lapte fierbinte, se face o preparație foarte bună pentru spălarea obrajilor spre a fi fragezi.
Un ceai de flori de violete este bun contra tusei și răcelei și pentru a provoca asudarea bolnavului. Contra tusei se prepară un sirop de flori de violete fierte timp de 12 ore la un litru de apă într-un vas acoperit și adăogând zahăr, din care va lua 4 linguri pe zi. Rădăcina de viorele se folosea la otrăviri, provocând vărsături; se dădea celui otrăvit un vârf de cuțit cu praf din rădăcină de micșunele în puțină apă.