Treceți la conținutul principal

Zilele babelor în credința populară

Primele zile din luna Martie (Mărțișor, Mart) sunt de regulă schimbătoare. Acum e timp frumos și senin, pentru ca peste câteva clipe să ningă și să viscolească și apoi în curând să răsară soarele printre nori. Vremea se schimbă într-o zi de nouă ori. Sunt niște zile nesuferite și cu toane precum babele iar din acest motiv poporul le-a denumit Zilele Babelor.


Zilele Babelor cum de comun se numesc sau numai Zilele Babei, țin de regulă 9 zile sau 12. În unele părți ale Transilvaniei spun că țin 3 sau 6 zile, apoi că țin 7, ori 8, sau 10 zile, ba chiar și 14 zile.
Ele încep cu 1 Martie, cu Dochia și se gată la Sfinți, sau 40 de Sfinți, țin însă și 12, sau chiar 14 zile după cum am văzut. În Hațeg oamenii cred că Zilele Babelor se încep deodată cu prinderea postului de Paști și țin 9 zile, iar ziua a zecea e ziua Babei Dochii. În județul Sibiu există și credința că din cele 6 zile trei pică în Făuroaie, la sfârșit și 3 pică pe începutul lui Mărțișor; în alte părți se spune că din cele 9 Babe trei sunt în Făurar, trei în Mărțișor și trei în April.
Însă nu se poate spune că an de an s-ar începe și s-ar găta - ar ieși - cu anumită zi. Uneori se întâmplă, că deja pe 1 Martie ies zilele sau că ele încep la 40 de Sfinți și țin până la Blagoveștenii. Dar dacă nici în timpul acesta nu se arată, atunci se încep la Blagoveștenii și nici pân la Sângeorz nu se gată.
Românii dintre Târnave zic că dacă Dochilă, numele celei dintâi dintre Babe - începe cu ziua ei, adică în Mărțișor, atunci zilele tuturor Babelor trebuie să iasă la 40 de Sfinți, dar dacă va porni la codri altă Babă în ziua de 40 de Sfinți, atunci timpul lor ține 40 de zile.
Dacă Zilele Babelor țin mai mult de 12 zile, atunci zilele întrecătoare se numesc Zile Împrumutate sau Împrumutări.
Adeseori trec zilele acestea și în luna lui Prier, când sunt stricăcioase, mai ales pentru pomii înfloriți și pentru viețuitoarele mai plăpânde. De aici vine proverbul:

Prier priește,
Multe piei de miel belește.

Înțelesul este așa: dacă în luna lui Prier e vreme bună, căldură destulă și ploi venite la timp, atunci „Prier priește“, dar dacă vor veni furtuni, ploi reci, ninsoare, atunci mai mult strică, decât folosește și mai ales aduce boale între băieți. Un proverb bănățean zice:

Prier fără ploaie
Cheful românului moaie.

Românii din Bucovina zic:

Prier priește,
Dar și jupuiește.

Iar cei din Muntenia zic:

Priil priește
Și jupește.

Despre Zilele Babelor se mai zic, că Baba Dochie a plecat cu oile la munte, îmbrăcată în 9 cojoace, dar pe drum se încălzește și pe rând aruncă jos câte-un cojoc. De câte ori leapădă câte un cojoc, de atâtea ori ninge și iar se face vreme bună. Alții spun că în zilele acestea se coboară Dochia de la munte, vine de la frig la căldură și venind pe drum își tot scutură cojoacele, că-s grele și de câte ori le scutură din umeri, de atâtea ori vin fulgi mari, „obghiele de zăpadă“. În jurul Turdei țăranii zic că în zilele acestea pleacă Dochia la munte și încălzidu-se aruncă jos câte-un cojoc, dar când ajunge în munte dă Dumnezeu un frig numai ca el, la Babă îi pare rău după cojoace și acum se se întoarce înapoi și pe rând tot ia câte un cojoc din cele aruncate.
Începutul Babelor e și începutul primăverii, „atunci se bate Iarna cu Primăvara“ și după o răsboire de câteva zile Primăvara învinge. Zilele acestea sunt cele de trecere din iarnă în vară. Pentru aceea ziua premă, adecă Baba Dochie se mai numește și Cap de Primăvară.

În zilele Babelor de regulă e frig, viscol și ninsoare, nu însă totdeauna. Îndată după Zilele Babelor urmează Moșii, numiți Unchieși, care sunt 8 la număr. Când Zilele Babelor sunt friguroase, atunci poporul zice: îs aspre rău Babele, da' doar or fi mai moi Unchieșii, iar dacă Zilele Babelor sunt călduroase, atunci se știe că Unchieșii vor fi mai aprigi.

Postări populare de pe acest blog

Hrana din natură în satul românesc de altădată

Specii utile pentru modul tradițional de trai al oamenilor a oferit nu numai fauna, ci și flora, numeroase plante spontane fiind întrebuințate în alimentație, la vopsit, în medicina populară etc. Din fondul originar al limbii române provin nu numai denumirile majorității plantelor cultivate, ci și ale multor specii spontane. Din limba geto-dacilor s-au moștenit termeni etnobotanici importanți ca: brad, brândușă, brusture, curpen, mazăre, spânz, copac, ghimpe, mugure, păstaie, sâmbure și strugure. O seamă de plante utile au denumiri de origine greacă, dintre care menționăm: murul, smeura, cicoarea, cintaura, ciumăfaia, păpădia, busuiocul, mătrăguna etc. Mai numeroase sunt plantele având denumiri de origine latină, începând cu copacii și arbuștii pădurilor: alunul, arțarul, cornul, carpenul, fagul, frasinul, pinul, plopul, salcia, socul, teiul, zada, etc. Din acest fond de termeni fac parte principalele plante medicinale ca: gințura, minta, patlagina, salvia, sunătoarea, urzica etc. De a...

Botanică populară: Violetele, Tămâioara, Toporașul

Odată cu venirea primăverii îmi vine în gând toată pleiada de flori ce urmează a împodobi câmpul. Îmi aduc aminte de copilărie, de sat, când mergeam împreună cu alți copii să culegem primele flori. Toporașii erau cei mai iubiți, pentru frumusețea și parfumul lor. Bunicile noastre aveau o vorbă: cu cât mai mulți toporași aduci acasă cu atât mai mulți puișori va scoate cloșca . Adevărat sau nu, noi căutam cât mai mulți toporași pe care îi puneam în păhăruțe mici acasă.  Răsfoind reviste vechi din perioada interbelică am dat peste un articol interesant de botanica populară scris de Prof. Dr. Em. Elefterescu. Redau aici câteva informații referitoare la leacurile acestei plante Viola Odorata,  adunate din gura bătrânilor. Foile fierte în puțină apă sunt folosite pentru cataplasme ce se pun pe sfârcurile sânilor la tinerele mame, care alăptează copilul și care sunt inflamate. Foile proaspete strivite dau o zeamă care întărește pielea obosită.  Cu flori de vio...