Satul vândut pe 30 de monede din argint, Istoria Brătulenilor de pe Bahlui

Biserica din satul Brătuleni (anii '60)

Satul Brătuleni de pe Bahlui (românesc) a făcut parte în vechime din Ținutul Cârligătura. O descriere interesantă a localității se găsește înscrisă în pisania bisericii. Situat pe Coasta Iașilor, Brătuleniul este delimitat în felul următor: la răsărit cu dealul și podgoriile Uricanilor, la nord, Coasta Islaz, la sud cu Voroveștii și spre apus, Cucutenii și Țarina Veche. Gospodăriile se înșiruiesc pe gura văii, care se deschide în șesul Bahluiului dinspre Vorovești. Prin mijlocul văii și a satului trece pârâul Cheptanari ce se varsă în Râul Bahlui.

Satul Brătuleni este atestat documentar încă din secolul al XV-lea, aparținând armașului Bratul, fiul Procelnicului după cum spun documentele vechi. Satele acestui neam (Procelnic) erau unul lângă altul, în Cârligătura, și pe Prut și peste Prut.

Este cunoscut faptul că în epoca medievală, pădurile din Ținutul Cârlibătura au fost tăiate pentru stupi de albine și livezi. În urma defrișărilor și a amenajării prisăcilor s-au format multe din satele de astăzi, altădată pustieți. Ultimul document de mai sus aduce în atenție existența unui anume sat cu numele Mihăilești (mai vechi - Drăgoești/Drăgușești), lângă Brătuleni, dispărut astăzi. Satul Mihăilești (Drăgușești) a fost lângă satele Uricani, Brătuleni și Vorovești, Cogești (Cogeasca) și Tăutești... Din descrieri reiese faptul că acest sat era foarte aproape de Iași și de celelalte sate ale neamului Procelnici.

Satul Brătuleni văzut de pe dealul Uricanilor

În anul 1637 (7146 de la Adam), Marușca (nepoata Parascăi) și fiica ei Vărluga, vând ocina și moșia lor de la Brătuleni din țânutul Iașilor pe treizeci de monede din argint, prietenului lor Vasile Roșca (vornic de gloată).
Un an mai târziu, în 1638 apare o mărturie împotriva unui boier, V. Hârlău care și-a făcut casă la Brătuleni, pe locul Roșcăi visternecului. Acest Hârlău spune că moșia cumpărată de la Drăgonce îi aparține iar casa este pe locul lui. Marelui Logofăt Gavrilaș i se dă de știre că vătaful Ionașco aduce cinstită carte lui vodă (Vasile Lupu) să meargă în sat la Brătuleni, să adune oamenii dimprejur, megieși, ca să socotească dreptatea. Din document reiese faptul că oamenii din împrejurimi se opun, spunând că acest Vasilii Hârlău n-are nicio moșie în sat la Brătuleni, nici cumpărătură de la Drăgonce. La fața locului, casa a fost găsită pe moșia Roșcăi.

În lucrarea O gospodărie Moldovenească la 1777 a lui Nicolae Iorga se găsește un detaliu foarte interesant legat de satul Brătuleni. Iorga redă prin diverse izvoare istorice desfășurarea lucrului pentru curtea boierească a Cantacuzinilor de la Cucuteni (azi, în com. Lețcani) în anul 1777. Se vorbește minuțios despre materialele folosite pentru biserică, odăile curții, grădină, florărie, grajduri. Iar la un moment dat apare specificația: la Brătuleni se face de niște ruși din Cojeasca un Iaz. 

Una dintre ultimele case țărănești din sat 

Mai târziu, arhivele vorbesc despre prezența robilor țigani și iobagi pe moșia lui Toader și Costache Palade, (hatmanul Moldovei) la Brătuleni. În sec. al XIX-lea, moșia Brătuleni este donată de către urmașii Pălădeștilor, Spitalului Sf. Spiridon din Iași.
Pentru acest sat nu se cunosc date referitoare la existența unor lăcașuri de cult prezente în trecut. În secolul al XIX-lea, credincioșii satului erau dependenți de biserica și școala din satul Vorovești. Nevoia sufletească i-a îndemnat în primul rând să înființeze un cimitir propriu după ce statul construise școala locală. Cimitirul vechi a existat o perioadă de timp în Dealul Leurdei până când s-a simțit dorința construcției unei biserici iar acest cimitir a fost strămutat în curtea lăcașului.

Sătenii, prin contribuțiile lor proprii și ajutați de unii donatori din satele vecine precum Vasile Zară din Bogdănești, construiesc biserica proprie în anii 1937-1939, din cărămidă pe temelie de piatră și acoperită cu tablă.

Biserica satului, vedere dinspre apus

Biserica a fost sfințită cu hramul Sf. Nicolae.

Inițiatorul și donatorul principal al bisericii a fost Gheorghe Trofin, apoi Ileana Jitaru, Vasile Zară, Vasile Pichiu și toți poporănii satului care au contribuit cu bani, materiale și zile de muncă voluntară.

Biserica a fost construită în formă de navă dreptunghiulară cu altar în semicerc și cu acoperișul în două ape, iar clopotnița, alipită de biserică în partea de sud, servea și de pronaos. Interiorul a fost existins în timpul păstoririi preotului Vasile Sîrghi. Intrarea în biserică se face prin partea de sud. Pereții și tavanul sunt zugrăviți  în culoare de lapte de var.

Catapeteasma este sculptată în lemn de tei și zugrăvită în 1938 de un  meșter localnic.

Dintre obiectele de valoare artistică-istorică enumerăm: Evanghelia tipărită la Sibiu în 1806, Apostolul - București 1820, Liturghier - Iași 1845 și Mineiul pe februarie - Sibiu 1853.

Biserica a fost reparată în interior și exterior în 1954 și 1965 de enoriașii satului.

Așezată în partea de apus a satului Brătuleni, este împodobită cu pomi și verdeață și cu cimitirul dobândit în 1963.

La inițiativa preotului Victor Moșescu venit în anul 2004, biserica a fost pictată în interior și resfințită.

Prin simplitatea ei, biserica din satul Brătuleni atrage și îndeamnă la credință și iubire de patrie.