Treceți la conținutul principal

Matei Corvinul în literatura noastră populară

Matei Corvin, portret realizat de un pictor necunoscut în perioada renascentistă


Știm cu toții că Matei Corvinul, fiul vestitului general Ioan Corvinul de Hunedoara, a devenit regele Ungariei, dovedindu-se un rege înțelept, drept și viteaz.
Mai știm că el a fost de origină românească, dar s-a maghiarizat, căci altfel nu putea conduce o țară ungurească și catolică. Este adevărat că istoricii unguri nu vor să recunoască acest adevăr, dar nu este mai puțin adevărat că Ungurii au mai avut oameni mari, care nu au fost de origine etnică maghiară. Astfel au fost Deak Francisc, Petoi Alexandru și poetul erou căzut în lupta de la Sighișoara, romancierul Iokai, etc.
Nu știm dacă Matei Corvinul a mai ținut la originea sa română. Unii istorici susțin că Matei a dat titlul de nobili la foarte mulți români, cu scopul de a ușura soarta lor amară. Din aceasta se vede că regele-soare al Ungariei a făcut tot ce putea pentru ușurarea soartei românilor. Zic: tot ce putea, căci nobilimea în vremea aceea era atotputernică, deci nici regele nu putea lua măsuri care să lovească în ei.
Prin dăruirea de titluri nobile românilor, care s-au distins în războaie sau au făcut țării ceva serviciu important, ne-a făcut mai mult rău, decât bine, căci acei români și-au schimbat religia și numele, conform legilor de atunci, deci încetul cu încetul s-au maghiarizat, devenind dușmanii neamului din care se trăgeau.
Dacă Matei a dat titluri de nobili din iubire de sânge, intențiunile sale au fost lăudabile.
Se spune că Matei Corvinul a fost un om foarte drept, deci sprijinea din toate puterile sale pe cei persecutați. El avea idei democratice, care însă au fost premature pentru timpul când a trăit acest strălucit rege. 
Se spune că regele umbla prin țară, travestit în haine de muncitor, iar unde vedea că poporul este asuprit de autorități sau de nobili, lua măsurile cerute de împrejurări, pedepsind exemplar pe cei vinovați.
Pentru aceasta țăranii l-au iubit foarte mult, pomenindu-l până în ziua de azi, prin următoarele cuvinte: A murit Matei, a murit și dreptatea
După cercetări îndelungate, am reușit să adun cele patru balade, care descriu unele fapte atribuite lui Matei Corvinul. Acestea dovedesc că poporul de jos a avut tot motivul să-și cinstească regele drept luminat, și foarte democrat și istoricii noștri probabil vor stabili, dacă Matei Corvinul a ținut legăturile de sânge cu neamul din care și-a tras originea, dacă românii din Ungaria de pe atunci au știut că regele lor este de origine română și de aceea i-au eternizat unele fapte, în baladele pe care le public cu plăcere.
Din baladele publicate reiese că autorii anonimi au cunoscut originea regelui Matei, deci l-au considerat ca pe un frate și părinte al lor.
Este adevărat că Matei Corvinul a avut lupte cu Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, deci cu un domn român, dar acest lucru s-a întâmplat adeseori chiar între domnii români din cele două principate românești, căci pe atunci sentimentul național nu a fost atât de dezvoltat, ca în zilele noastre.
Dar să lăsăm să vorbească baladele, pe care le-am adunat de la muncitorii din Vulcan, jud. Hunedoara, dar care au venit aici din alte părți ale Ardealului.

Hossu Longin Pompeiu, înv. dir. Orșova
1938







Postări populare de pe acest blog

Hrana din natură în satul românesc de altădată

Specii utile pentru modul tradițional de trai al oamenilor a oferit nu numai fauna, ci și flora, numeroase plante spontane fiind întrebuințate în alimentație, la vopsit, în medicina populară etc. Din fondul originar al limbii române provin nu numai denumirile majorității plantelor cultivate, ci și ale multor specii spontane. Din limba geto-dacilor s-au moștenit termeni etnobotanici importanți ca: brad, brândușă, brusture, curpen, mazăre, spânz, copac, ghimpe, mugure, păstaie, sâmbure și strugure. O seamă de plante utile au denumiri de origine greacă, dintre care menționăm: murul, smeura, cicoarea, cintaura, ciumăfaia, păpădia, busuiocul, mătrăguna etc. Mai numeroase sunt plantele având denumiri de origine latină, începând cu copacii și arbuștii pădurilor: alunul, arțarul, cornul, carpenul, fagul, frasinul, pinul, plopul, salcia, socul, teiul, zada, etc. Din acest fond de termeni fac parte principalele plante medicinale ca: gințura, minta, patlagina, salvia, sunătoarea, urzica etc. De a...

Botanică populară: Violetele, Tămâioara, Toporașul

Odată cu venirea primăverii îmi vine în gând toată pleiada de flori ce urmează a împodobi câmpul. Îmi aduc aminte de copilărie, de sat, când mergeam împreună cu alți copii să culegem primele flori. Toporașii erau cei mai iubiți, pentru frumusețea și parfumul lor. Bunicile noastre aveau o vorbă: cu cât mai mulți toporași aduci acasă cu atât mai mulți puișori va scoate cloșca . Adevărat sau nu, noi căutam cât mai mulți toporași pe care îi puneam în păhăruțe mici acasă.  Răsfoind reviste vechi din perioada interbelică am dat peste un articol interesant de botanica populară scris de Prof. Dr. Em. Elefterescu. Redau aici câteva informații referitoare la leacurile acestei plante Viola Odorata,  adunate din gura bătrânilor. Foile fierte în puțină apă sunt folosite pentru cataplasme ce se pun pe sfârcurile sânilor la tinerele mame, care alăptează copilul și care sunt inflamate. Foile proaspete strivite dau o zeamă care întărește pielea obosită.  Cu flori de vio...