În preseara de 40 de Sfinți Mucenici, tot omul, mai ales care are copii, adună paie, tulei (jipi), gunoaie rămase de la vite într-o grămadă și le dă foc. Când începe să ardă focul, copiii adunați împrejur sar peste foc descântând așa:
„Azi îi Sâmbăta, Sâmbăta,
Nu mă mânca pureca!“
Credința e că pe acela care-l afumă mai bine cu acest prilej, pe acela nu-l vor mânca purecii în cursul verii. Bărbații încă sar peste acel foc tot în scopul arătat. Așa-i la Bistra (Munții Apuseni).
În satul Câmpeni, oamenii spuneau că focul acesta se face în cinstea alor 40 de Sfinți și că flacăra aceea nu are putere de a arde, atunci când ei sar peste foc; are însă puterea de a vindeca pe cei care sar cu credință.
Această datină o aflăm și pe Jiu, în Urzicani: femeia căsii se scoală de cu noapte înainte de a se spală aprinde „o dârză“ ( râză, treanță, sdreanță). Cu aceasta afumă în casă: prin unghere, pe sub paturi apoi înconjoară casa și toate conacele în scopul, ca să fie soutițe de șerpi și de alte gângănii.
În comuna Stoiana este obiceiul, că la 40 de Sfinți fac femeile „turtèle“ singul. (turteà) câte una de fiecare sfânt. Turtele sunt niște plăcintuțe de făină de grâu nedospite, sărate, unse pe deasupra cu „jertfă“, care este făcută din turtoiul de sâmburi de bostan (de aici numele de turtèle). Le mănâncă în special căsenii.