Treceți la conținutul principal

Ce credeau țăranii despre cocori




Pe vremuri, țăranii credeau că oamenii au învățat de la cocori disciplina militară - de a merge câte doi.
Erau ținute ca paseri sfinte, de aceea nu le omoarau și nici carnea nu le-o mâncau.

Schela



Se zice că la început cocoarăle au fost soldați. Regele lor a plecat cu soldații, să întoarcă pământul pe dos. Dumnezeu însă i-a blăstămat să se prefacă în paseri. De aceea strigă zgomotos și acum în timpul zborului, ca să-i audă Dumnezeu și să le dezlege blăstămul.

Rasovița


Se zice că Rușii au fost cei dintâi care au avut armată, luând de pildă cocoarăle. De la Ruși au învățat apoi celelalte popoare, să-și facă armata.

Polovragi


În timpurile cele vechi, cocoarăle - soldați purtau război cu oamenii și de multe ori învingeau.
Baia de Fier

La început cocorii au fost oameni. Odată a plecat un regiment de soldați de-ai lor cu căpitanul în frunte, la marginea pământului ca să-l răstoarne. Dumnezeu veni atunci prefăcut într-un uriaș bătrân, le-a dat o traistă minunată cu toate greutățile pământului ca să o ridice - dar n-au putut-o ridica. Atunci i-a blăstămat să se prefacă în paseri. În fruntea lor merge și azi căpitanul.

Câlnic, Hodoreatca, Stolojani, București

Postări populare de pe acest blog

Hrana din natură în satul românesc de altădată

Specii utile pentru modul tradițional de trai al oamenilor a oferit nu numai fauna, ci și flora, numeroase plante spontane fiind întrebuințate în alimentație, la vopsit, în medicina populară etc. Din fondul originar al limbii române provin nu numai denumirile majorității plantelor cultivate, ci și ale multor specii spontane. Din limba geto-dacilor s-au moștenit termeni etnobotanici importanți ca: brad, brândușă, brusture, curpen, mazăre, spânz, copac, ghimpe, mugure, păstaie, sâmbure și strugure. O seamă de plante utile au denumiri de origine greacă, dintre care menționăm: murul, smeura, cicoarea, cintaura, ciumăfaia, păpădia, busuiocul, mătrăguna etc. Mai numeroase sunt plantele având denumiri de origine latină, începând cu copacii și arbuștii pădurilor: alunul, arțarul, cornul, carpenul, fagul, frasinul, pinul, plopul, salcia, socul, teiul, zada, etc. Din acest fond de termeni fac parte principalele plante medicinale ca: gințura, minta, patlagina, salvia, sunătoarea, urzica etc. De a...

Botanică populară: Violetele, Tămâioara, Toporașul

Odată cu venirea primăverii îmi vine în gând toată pleiada de flori ce urmează a împodobi câmpul. Îmi aduc aminte de copilărie, de sat, când mergeam împreună cu alți copii să culegem primele flori. Toporașii erau cei mai iubiți, pentru frumusețea și parfumul lor. Bunicile noastre aveau o vorbă: cu cât mai mulți toporași aduci acasă cu atât mai mulți puișori va scoate cloșca . Adevărat sau nu, noi căutam cât mai mulți toporași pe care îi puneam în păhăruțe mici acasă.  Răsfoind reviste vechi din perioada interbelică am dat peste un articol interesant de botanica populară scris de Prof. Dr. Em. Elefterescu. Redau aici câteva informații referitoare la leacurile acestei plante Viola Odorata,  adunate din gura bătrânilor. Foile fierte în puțină apă sunt folosite pentru cataplasme ce se pun pe sfârcurile sânilor la tinerele mame, care alăptează copilul și care sunt inflamate. Foile proaspete strivite dau o zeamă care întărește pielea obosită.  Cu flori de vio...