În ziua lui Dragobete, numită și „capul de primăvară”, se crede că este data de la care se împerechează toate păsările; fetele și flăcăii fac petrecere, în credința că astfel vor fi îndrăgostiți peste tot anul. Începând de astăzi și continuând și în zilele următoare, chiar și în luna martie în unele zone, „se face Dragobetele”: fetele strâng zăpadă și se spală cu apa rezultată din topirea ei, ca să fie frumoase și plăcute peste an; când dragobetele se face în luna martie, fetele adună din pădure frunze fragede de fragi, pe care le pun în apa provenită din topirea zăpezii și se spală apoi, pentru a fi curate, sănătoase și plăcute ca fragii.
În ziua de Dragobete, băieții caută să sărute sau să ciupească măcar câte o fată, dacă nu izbutesc de sâni, cel puțin de braț; odată cu ciupitul, ei caută să smulgă fetei o batistă sau betele; se crede că fetele și femeile care nu s-au sărutat sau nu au fost ciupite în această zi vor fi urmărite tot anul de Dragobete.
Sărbătoarea se ține mai ales de către fete și flăcăi, dar și de tinerii căsătoriți; în zorii zilei, ei se spală, se piaptănă, se primenesc și, dacă timpul este frumos, pornesc după ghiocei și toporași în lunci, sau după rămurele înverzite, plecând întâi fetele apoi băieții; dacă vremea nu este prielnică, fetele se strâng pe la case, pe la rude sau pe la prietene, unde vin și băieții, caz în care cei care se iubesc își schimbă cuvinte de dragoste, în credința că astfel le va merge bine tot anul și că vor fi îndrăgiți; dacă în această zi o fată nu se întâlnește cu un băiat înseamnă că tot anul nu va fi iubită; conform unei legende, Iovan Dragobete este fiul Babei Dochia.