Treceți la conținutul principal

Credințe și obiceiuri românești la femeile însărcinate

Foto: Adolph Chevallier


Femeia însărcinată să nu mănânce două poame, crescute în pom lipite una de alta; căci va face doi pui gemeni.

Femeia însărcinată să nu stea jos pe vreun prag, căci în urma ei poate veni un vrăjmaș să dea cu toporul în pragul pe care a stat. Atunci copilul ei va ieși cu o buză crăpată precum o tăietură.

Femeia însărcinată, care va ședea pe vreo albie, va naște fată.

Femeia însărcinată care va ședea pe treptele unei scări de la casă, va face copilul anevoie.

Femeia însărcinată să nu dea cu piciorul în vreun câine, căci copilul ce-l va face va fi câinos la inimă; sau să calce cu piciorul pe foc, căci va ieși pe copil un fel de foc, numit foc viu.

Femeia însărcinată care va călca cu piciorul pe vreun topor, va face copilul cu niște semne pe piept ca crestăturile de topor.

Femeia însărcinată care va culege surcele în poală va face un copil cu semne pe corp, niște pete de diferite mărimi.

Femeile însărcinate să citească în fiecare zi Visul Maicii Domnului; căci va naște ușor iar pruncul îi va trăi.

Femeia care se știe însărcinată și nu recunoaște când este întrebată, va naște copilul mut.

Femeia însărcinată care cunună nu va avea parte de prunc.

Etichete:

Postări populare de pe acest blog

Hrana din natură în satul românesc de altădată

Specii utile pentru modul tradițional de trai al oamenilor a oferit nu numai fauna, ci și flora, numeroase plante spontane fiind întrebuințate în alimentație, la vopsit, în medicina populară etc. Din fondul originar al limbii române provin nu numai denumirile majorității plantelor cultivate, ci și ale multor specii spontane. Din limba geto-dacilor s-au moștenit termeni etnobotanici importanți ca: brad, brândușă, brusture, curpen, mazăre, spânz, copac, ghimpe, mugure, păstaie, sâmbure și strugure. O seamă de plante utile au denumiri de origine greacă, dintre care menționăm: murul, smeura, cicoarea, cintaura, ciumăfaia, păpădia, busuiocul, mătrăguna etc. Mai numeroase sunt plantele având denumiri de origine latină, începând cu copacii și arbuștii pădurilor: alunul, arțarul, cornul, carpenul, fagul, frasinul, pinul, plopul, salcia, socul, teiul, zada, etc. Din acest fond de termeni fac parte principalele plante medicinale ca: gințura, minta, patlagina, salvia, sunătoarea, urzica etc. De a...
Citiți mai multe

Botanică populară: Violetele, Tămâioara, Toporașul

Odată cu venirea primăverii îmi vine în gând toată pleiada de flori ce urmează a împodobi câmpul. Îmi aduc aminte de copilărie, de sat, când mergeam împreună cu alți copii să culegem primele flori. Toporașii erau cei mai iubiți, pentru frumusețea și parfumul lor. Bunicile noastre aveau o vorbă: cu cât mai mulți toporași aduci acasă cu atât mai mulți puișori va scoate cloșca . Adevărat sau nu, noi căutam cât mai mulți toporași pe care îi puneam în păhăruțe mici acasă.  Răsfoind reviste vechi din perioada interbelică am dat peste un articol interesant de botanica populară scris de Prof. Dr. Em. Elefterescu. Redau aici câteva informații referitoare la leacurile acestei plante Viola Odorata,  adunate din gura bătrânilor. Foile fierte în puțină apă sunt folosite pentru cataplasme ce se pun pe sfârcurile sânilor la tinerele mame, care alăptează copilul și care sunt inflamate. Foile proaspete strivite dau o zeamă care întărește pielea obosită.  Cu flori de vio...
Citiți mai multe