Specii utile pentru modul tradițional de trai al oamenilor a oferit nu numai fauna, ci și flora, numeroase plante spontane fiind întrebuințate în alimentație, la vopsit, în medicina populară etc. Din fondul originar al limbii române provin nu numai denumirile majorității plantelor cultivate, ci și ale multor specii spontane. Din limba geto-dacilor s-au moștenit termeni etnobotanici importanți ca: brad, brândușă, brusture, curpen, mazăre, spânz, copac, ghimpe, mugure, păstaie, sâmbure și strugure. O seamă de plante utile au denumiri de origine greacă, dintre care menționăm: murul, smeura, cicoarea, cintaura, ciumăfaia, păpădia, busuiocul, mătrăguna etc. Mai numeroase sunt plantele având denumiri de origine latină, începând cu copacii și arbuștii pădurilor: alunul, arțarul, cornul, carpenul, fagul, frasinul, pinul, plopul, salcia, socul, teiul, zada, etc. Din acest fond de termeni fac parte principalele plante medicinale ca: gințura, minta, patlagina, salvia, sunătoarea, urzica etc. De a...
Blog